PRACTICA BUNA: LIMITAREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
Implicațiile schimbărilor climatice – experiența lui Friedrichshafen
Primele efecte ale schimbărilor climatice – evenimente meteorologice extreme, furtuni și secete – sunt deja vizibile, iar UE ia măsuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Europa și lumea observă deja primele efecte ale schimbărilor climatice. Se estimează că acestea vor crește în următoarele decenii. Temperaturile cresc, modelele de precipitații se schimbă, ghețarii se topesc, nivelul mării crește și evenimentele meteo extreme cresc, provocând dezastre precum inundațiile și secetele.
Aceste schimbări reprezintă o amenințare serioasă pentru viața oamenilor, dezvoltarea economică și lumea naturală, de care depinde bunăstarea noastră.
Clima planetei noastre este în continuă schimbare, de obicei ca urmare a unor factori naturali, cum ar fi mici schimbări în traiectoria Pământului în jurul soarelui, activitatea vulcanică și fluctuațiile sistemului climatic. Cu toate acestea, umanitatea are un impact tot mai mare asupra climei, arzând combustibili fosili, tăind pădurile tropicale și crescând animalele.
Energia solară încălzește Pământul și planeta noastră radiază o parte din această căldură înapoi în spațiu. Cu toate acestea, anumite gaze din atmosferă acționează ca ferestrele de seră – permițând intrarea energiei în atmosferă, dar împiedicând-o să iasă.
Unele gaze cu efect de seră, cum ar fi vaporii de apă, sunt prezenți în mod natural în atmosferă. Fără ele, temperatura medie a Pământului ar fi insuportabil de scăzută: -18 ºC în locul celor actuale 15 ºC.
Schimbările climatice au fost lente în trecut, dar acum suntem într-o perioadă de încălzire rapidă. Ca urmare a activității umane, cantități uriașe de gaze cu efect de seră ajung în atmosferă, ceea ce crește efectul de seră și încălzește climatul.
Europa răspunde reducând emisiile de gaze cu efect de seră și încurajând alte țări să facă același lucru. Chiar dacă vom reuși, vor exista unele schimbări climatice. Acest lucru se datorează faptului că multe gaze cu efect de seră rămân în atmosferă mult timp și că oceanele acționează ca rezervoare imense de căldură.
Schimbările climatice reprezintă o amenințare uriașă pentru agricultură. Climatul normal determină unde, când și cum ne creștem hrana. Fermierii din întreaga lume se confruntă cu provocările schimbării vremii și a precipitațiilor imprevizibile. Terenurile arabile sunt expuse riscurilor mai multor atacuri ale dăunătorilor, bolilor și buruienilor care reduc randamentele.
Aerul mai cald și mai poluat ne afectează sănătatea. În zonele urbane contaminate, smogul se formează mai ușor, ceea ce duce la boli pulmonare. Fumul de la incendiile forestiere degradează și mai mult calitatea aerului. Valurile de căldură extreme duc la mai multe decese atunci când există valuri de căldură de vară. Apa dulce mai caldă facilitează creșterea agenților cauzatori de boli și, astfel, contamină apa potabilă.
Vremea caldă, inundațiile și alte evenimente extreme expun riscului și afectează rețelele de infrastructură și transport.
Este important să cunoaștem mai multe despre schimbările climatice și să luăm alegeri în cunoștință de cauză, astfel încât să fim pregătiți să acceptăm rezultatele în urma acestora.
Iată cum contribuie orașul Friedrichshafen la politica sa privind schimbările climatice:
De la începutul construcției în 1994, două dintre cele trei etape de construcție au fost finalizate în districtul Wiggehausen. A fost creată o rețea locală de încălzire, formată din 4.056 m² de colectoare solare și 12.000 m 12 baterii de stocare pe termen lung.
Acesta furnizează cu energie 382 locuințe cu o suprafață de locuit de 34.945 mp.
Obiectivele orașului Friedrichshafen sunt extinderea treptată a ofertei de energie independentă și regenerabilă și dezvoltarea în continuare a tehnologiei solare.
Sistemul solar asigură aproximativ 30% din consumul total de căldură al clădirilor. Faza de testare implică depozitarea centralizată a căldurii pe termen lung ca parte a unei rețele solare.
ACORDUL DE LA PARIS
Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) a fost semnată la Rio de Janeiro în anul 1992. Obiectivul principal al Convenţiei este stabilizarea concentraţiilor gazelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic.
Protocolul de la Kyoto reprezintă un instrument legal subsidiar UNFCCC, iar negocierea lui a fost iniţiată la cea de-a 3 conferinţă a Părţilor, la Berlin în 1995, urmare a faptului că măsurile prevăzute în Convenţie nu erau eficiente (după îndelungate lucrări, la 11 decembrie 1997, a fost adoptat, la Kyoto, Protocolul de la Kyoto). Principala caracteristică a Protocolului este reprezentată de faptul că stabileşte angajamente ferme de reducere a emisiilor faţă de anul de bază (1990) în prima perioadă de angajament, respectiv 2008-2012, pentru ţările industrializate.
Cele şase gaze cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto şi prevăzute în Anexa A a acestuia sunt: dioxid de carbon – CO2; metan – CH4; protoxid de azot – N2O; hidrofluorocarburi – HFC-uri; perfluorocarburi – PFC-uri; hexafluorură de sulf – SF6.
Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare pe plan internaţional la data de 16 februarie 2005.
În cadrul primei perioade de angajament sub Protocolul de la Kyoto, respectiv 2008-2012, majoritatea Statelor Membre, inclusiv România, şi-au asumat o ţintă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% faţă de anul de bază 1989. România și-a îndeplinit și depășit obiectivul de 8 % asumat, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
A doua perioadă de angajament sub Protocolul de la Kyoto a fost stabilită prin prevederile „Amendamentului de la Doha” şi vizează intervalul 2013 – 2020. Pentru cea de a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, UE şi-a luat angajamentul de a reduce emisiile cu 20 % în perioada 2013-2020 faţă de 1990.
În 12 decembrie 2015, 195 state Părți participante la cea de-a XXI-a Conferințe a Părților (COP 21) la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice au adoptat Acordul de la Paris
Acest acord va ghida acțiunile la nivel global pe o traiectorie de limitare a creșterii temperaturii medii globale sub 2°C. În același timp, este primul instrument multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic și cu participare universală în domeniul schimbărilor climatice, începând cu anul 2020.
Principiile de bază ale Acordului de la Paris sunt: principiul responsabilităților comune dar diferențiate și a capacităților respective (common but differentiated responsabilities and respective capabilities) și principiul echității.
Conferinţa anuală a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (COP24) s-a desfășurat în perioada 02 – 14 decembrie 2018 la Katowice, Polonia și a urmărește adoptarea Programului de implementare a Acordului de la Paris.
Este esențial să se adopte o nouă structură de guvernanță a UE privind acțiunile și durabilitatea în domeniul climei prin adoptarea unei abordări coordonate și multilaterale. Europa trebuie să fie durabilă – sau pur și simplu va înceta să mai fie, a declarat dl Jahier, adăugând că numai prin combinarea eforturilor comunităților locale, organizațiilor neguvernamentale și ale societății civile, întreprinderilor, cercetătorilor și guvernelor.
Implicarea permanentă a organizațiilor de bază
Administrațiile locale, întreprinderile și rețelele societății civile au jucat un rol central în trecerea către o economie cu emisii reduse de carbon și rezistentă la schimbările climatice prin inițiativele lor. Aceștia și-au asumat angajamente în mai multe domenii pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Prin urmare, acestea ar trebui să fie implicate în mod continuu în negocierile privind schimbările climatice și în punerea în aplicare a Acordului de la Paris.
Finanțarea unei Europe durabile
Pentru a garanta finanțarea adecvată necesară și pentru o Europă durabilă până în 2050, trebuie să sprijinim proiectele care pot uni punctele forte ale Europei în interesul lucrătorilor, al întreprinderilor și al tuturor europenilor.
Participarea României la Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, a avut drept scop:
– susţinerea poziţiei României în reuniunile care se vor desfăşura zilnic la nivel UE, în cadrul cărora se vor actualiza, negocia şi coordona elementele de poziţie ce vor fi susţinute de negociatorii UE, în numele UE şi al statelor sale membre, pe parcursul negocierilor din cadrul Conferinţei Părţilor la UNFCCC;
– asigurarea preluării dosarului internațional de negocieri în domeniul schimbărilor climatice de către membrii delegației care vor contribui la exercitarea Președinției Consiliului UE de către România, în primul semestru al anului 2019;
– semnarea, în cadrul Summit-ului Climatic COP24, Katowice, în data de 3 decembrie 2018, a Declarației ”Solidarity and Just Transition Silesia Declaration”;
– semnarea, de către miniștrii/conducătorii delegațiilor participante la COP24, Katowice, în perioada 2-14 decembrie 2018, a declarației ”The Ministerial Katowice Declaration on Forests for Climate”, la propunerea Poloniei.
UE ia măsuri pentru a reduce emisiile de CO2 ale camioanelor. Președinția romană a Consiliului UE a ajuns la un acrod provizoriu cu reprezentanții Parlamentului European privind noi norme care stabilesc obiective obligatorii de reducere a emisiilor de CO2 pentru vehiculele grele.
Noile norme vor asigura între 2025 și 2029, camioanele noi vor emite în medie cu 15% mai puțin CO2 față de nivelurile de emisii din 2019. Începand cu 2030, ele vor fi obligate să emită in medie cu 30% mai putin CO2. Aceste obiective sunt obligatorii, iar producătorii de camioane care nu le respect vor trebui să plătească o sancțiune financiară, sub forma unei prime pentru emisiile suplimentare.
Pe langă stabilirea obiectivelor obligatorii, colegiuitorii au convenit să consolideze sistemul de stimulente pentru vehiculele cu emisii scăzute din sectorul vehiculelor grele, față de ceea ce propusese Comisia Europeană. Autobuzele si autocarele au fost excluse din sistemul de stimulente pentru vehiculele cu emisii zero și cu emisii scăzute, deoarece aceste tipuri de vehicule sunt deja stimulate prin alte măsuri.
Strategia Națională privind Schimbările Climatice
Schimbările climatice reprezintă deja o componentă reala a vieții planetei noastre, efectele lor negative fiind resimțite atât in plan economic, cât și social. Constrânși de amploarea acestor fenomene, dar mai ales de pericolele mai mult sau mai puțin vizibile pe care acestea le ascund, liderii lumii au angajat negocieri la nivel mondial, pentru a stabili obligațiile fiecărei țări, în vederea reducerii impactului global al schimbărilor climatice.
Ca Stat Membru al Uniunii Europene, România s-a implicat în mod responsabil în acest efort internațional. Prin natura activității sale, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice joacă un rol important în îndeplinirea obligațiilor asumate. Concepută ca punct de pornire în această misiune, Strategia Națională privind Schimbările Climatice oferă suportul, viziunea și reperele viitoarelor acțiuni concrete. Documentul a fost promovat prin HG nr. 529/2013 și publicat în Monitorul Oficial din Iulie, 2013.
Conform celor stabilite la nivelul UE, fiecare Stat Membru trebuie să aloce 20% din viitoarele fonduri structurale şi de investiţii ale UE (FESI 2014 – 2020) proiectelor şi acţiunilor cu relevanţă climatică, fie că vorbim de sectorul industrial, agricol, urban, silvic sau transporturi.
Ce presupune Strategia privind Schimbările Climatice (2013 – 2020):
Explică şi ilustrează cele două componente cheie ale efortului climatic: cel de prevenire şi combatere a efectelor schimbărilor climatice (prin acţiuni destinate reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră – emisii GES) şi cel de adaptare adecvată şi cu daune minime în contextul creat de schimbările climatice deja în curs;
Oferă date şi informaţii esenţiale asupra variaţiilor climatice care au afectat şi vor afecta România;
Prezintă date şi informaţii relevante la nivel general privind contribuţia fiecărui sector la emisiile GES şi modul în care activitatea umană (prin procese productive sau de consum/utilizare), împreună cu procesele naturale conduc la aceste emisii;
Propune tipuri de măsuri cheie ce trebuie implementate în fiecare sector pentru reducerea emisiilor GES şi pentru adaptarea la efectele schimbărilor climatice;
Descrie succint situația existentă la nivel mondial, care reclamă politici consistente de prevenire şi combatere a schimbărilor climatice şi a efectelor acestora;
Oferă un suport orientativ vizând măsurile şi politicile care trebuie adoptate, utilizînd fondurile europene structurale şi de investiţii din viitorul exerciţiu financiar (2014 – 2020). Comisia Europeană a considerat acest document ca fiind obligatoriu în pregătirea Acordului de Parteneriat pentru absorbţia fondurilor UE 2014-2020.
Trece în revistă principalele programe de acţiune la nivel naţional cu impact în domeniul schimbărilor climatice în diferite sectoare: industrie, transporturi, silvicultură, agricultură, urban etc.
Fundamentează principiile ce vor sta la baza elaborării planurilor și programelor de acţiune la nivel sectorial, stabileşte obiectivele generale şi specifice care vor trebui atinse prin măsuri şi acţiuni viitoare, stabilite în funcţie de specificul concret al fiecărui sector în parte.
Politica europeană a transporturilor se află la o răscruce de drumuri. Fie investim în mobilitate curată și reînnoită, fie va fi prea târziu pentru planeta noastră. Acesta este mesajul principal al conferinței la nivel înalt privind mobilitatea curată, organizată de Comitetul Economic și Social European (CESE) în perioada 15-16 noiembrie 2018 la Viena.
Evenimentul a adus un schimb fructuos de opinii între organizațiile societății civile, părțile interesate, experții și factorii de decizie de la nivelul national si al UE cu privire la progresele realizate în politica europeană în domeniul transporturilor. Dezbaterea a identificat provocările actuale și viitoare și s-a axat în special pe intermodalitate și coridoare, mobilitatea ecologică și provocările pentru aglomerările urbane.