Administrație publică

Containere pentru deșeuri în orașul Krefeld

Pe lângă diversele servicii online, orașul Krefeld, Germania, oferă cetățenilor posibilitatea de a comanda online containerele de deșeuri.

Descrierea procesului:

Serviciul se aplică containerelor pentru deșeuri reziduale, deșeuri organice și hârtie. Pentru fiecare dintre acestea, oamenii pot comanda livrarea, transportul, creșterea volumului sau reducerea volumului containerului, numărul dorit și mărimea.

Prelucrarea datelor:

Informațiile și formularul de comandă sunt accesibile tuturor celor interesați și nu necesită furnizarea de informații personale. Doar datele relevante pentru cazul particular și necesare pentru prelucrarea acestuia sunt indicate și stocate în formular. Informații despre asta apare într-o casetă separată odată cu deschiderea formularului online.

Furnizarea de date este voluntară. Imediat după completarea și trimiterea formularului, acesta este copiat automat într-o altă bază de date și șters din baza de date originală. În acest fel, calea documentului nu poate fi urmărită pe Internet. Baza de date pentru formularele de comandă completate pentru containere nu este accesibilă prin hyperlink. În acest fel, scurgerea datelor obținute prin internet este practic exclusă. Niciun transfer de date către terți. Depozitarea este reglementată de dispozițiile legale existente. Datele consumatorilor anonimizate de pe internet din Krefeld sunt păstrate în jurnalele. Scurtarea adreselor IP cu ultimele trei cifre nu permite identificarea utilizatorilor serviciilor. Jurnalele cu fișiere sunt colectate numai în scopuri de securitate a datelor și statistici și sunt șterse la fiecare două luni.

Evaluarea protecției datelor:

Proiectul este implementat de:

Primarul din Krefeld

Piața Conrad Adenauer 17

47.792 Krefeld

www.krefeld.de; stadtservice@krefeld.de

Politici publice locale

Importanța transparenței guvernamentale și a accesului la informații publice a crescut pe agenda publică, pe măsură ce încrederea cetățenilor în instituțiile publice a scăzut. În contextul noilor reforme ale managementului public, poziția cetățeanului în relația cu instituțiile publice s-a schimbat, cetățeanul a trecut de la a fi client la a fi partener. Transparența este un principiu dorit de bună guvernare și un instrument de reducere a corupției și
creșterea încrederii în administrația publică.

Experienţa internaţională indică faptul că, în cazul funcţionării eficiente şi efective a autorităţilor locale, prin implicarea activă şi directă a cetăţenilor, şansele de dezvoltare a localităţilor devin mai mari, dar acest lucru are şi un efect pozitiv asupra scăderii nivelului de corupţie la nivelul oficialilor şi funcţionarilor locali. Chiar dacă există cadrul legal în acest sens şi chiar dacă transferul de putere şi de fonduri financiare este desăvârşit, acestea trebuie susţinute de cunoştinţele cetăţenilor referitoare la acest proces şi angajamentul lor în şi pentru problemele locale de interes public.

Această participare contribuie nu numai la dezvoltarea locală şi la îndeplinirea cerinţelor şi necesităţilor cetăţenilor, ci şi la democratizarea societăţii la nivel local. În România necesitatea cunoaşterii de către populaţie a cadrului legal referitor la descentralizare şi autonomie locală, cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor lor, a metodelor de implicare în rezolvarea problemelor locale, respectiv stimularea lor pentru a participa efectiv în afacerile locale se impune şi datorită faptului că, în comparaţie cu alte state din centrul şi estul Europei, rata de participare a cetăţenilor în procesele locale este în general mai scăzută.

Asigurarea condițiilor care contribuie la calitatea vieții locuitorilor unei comunități urbane nu mai este demult apanajul exclusiv al administrației.

În lumea guvernării locale de succes, se impune din ce în ce mai mult modelul participativ, așa numitul “trifoi cu 4 foi” care include politicul, administrația, societatea civilă și mediul de afaceri.

Acești parteneri trebuie să stabilească, ÎMPREUNĂ, care sînt nevoile dar și aspirațiile comunității, și în același timp ce și cum vor face autoritățile să se ajungă acolo.

Cadrul general al acestui contract social îl reprezintă Strategia comunității, care transpusă în Planuri de acțiune și finanțată pe bază de Proiecte, conturează echivalentul Business Plan-ului din afaceri.  Pentru că problematica unei comunități locale este complexă (“orice oraș este lumea în miniatură”), aceste documente și programe sunt în general sectoriale și pleacă de la abordări de tip [cauză/effect], [situația existentă/situația dorită], sau [efort /rezultat].

Și societatea civilă (un ONG) poate iniția un proiect de HCL, o propunere de politică locală.

În ultimii 10 ani, inițiatorii au considerat necesar și au început, inițial mai timid, apoi din ce în ce mai siguri pe ei, să propună comunităților și legislativelor locale politici publice.

Iată câteva exemple :

– Propunerea de politică publică a Primăriei Generale a Municipiului București privind îmbunătățirea sistemului de gestiune a relației cu cetățenii (downloadabila de pe site-ul Primăriei

http://www.pmb.ro/pmb/politica_publica/docs/prop_politica_publica_pmb.pdf )

 – Propunerea de politică publică a Primăriei Buzău privind prevenirea şi reducerea riscurilor cauzate de populaţia canină din municipiul Buzău prin activităţi legale şi măsuri eficiente

http://www.primariabuzau.ro/UserFiles/File/anunturi/proiecte/propunere_politici_publice.p df

 – Propunerea de politică publică a Primăriei Băilești privind îmbunătățirea sistemului municipal de gestionare a deseurilor (o gasiți aici

http://www.primariabailesti.ro/fisiere/pr.pdf)

 – Propunerea de politică publică a Primăriei Gura Humorului privind creșterea calității serviciilor turistice prin dezvoltarea integrată și ecologică a infrastructurii de turism (vezi link-ul http://www.primariagh.ro/proiect-de-propunere-de-politici-publice/ )

Consultând aceste propuneri, veți constata că, spre deosebire de o politică publică națională, o      PPL nu este atât de complicată, necesitând doar o bună documentare, altfel riscul este de a defini nerealist fie problema, fie obiectivele, sau de a lua o decizie nefericită.

Este chiar de dorit (pentru un management public mai performant și mai orientat spre interesele și aspirațiile comunității locale) ca administrațiile locale să provoace sau să inițieze politici publice locale, care să-și propună soluții locale la problemele specifice comunității respective, în plus față de cadrul legal general și politica publică națională (dacă aceasta există).

Domeniile în care o administrație locală poate adopta o PPL sunt diverse și singura (auto)cenzură ar trebui să fie aprecierea dacă aplicarea ei va aduce într-adevăr un avantaj concret beneficiarilor (actualilor locuitori/turiști/oameni de afaceri/grupurilor vulnerabile/etc sau generațiilor viitoare) : relațiile publice, urbanismul, mediul, turismul, atragerea de afaceri și investiții, smart-city, cultura, educația, viața activă, sprijinirea start-up-urilor, retenția forței de muncă, animalele de companie, persoanele în vârstă (sau alte grupuri, categorii sociale sau minorități, în sensul protejării și nu al discriminării pozitive / negative),

Dovada cea mai bună că aceste politici locale pot genera soluții și rezultate care să întâlnească așteptările publice, sunt chiar exemplele de mai sus.

Atenție însă și la efectele neanticipate (unele adverse sau nedorite) ale deciziilor de a adresa o anume problematică sau de a valorifica o șansă ipotetică. Prezentăam în ceele ce urmează două situații de tratament fiscal care au condus la influentarea modului de a construi :

În Olanda, acum cateva sute de ani, a fost introdusă taxarea proprietăților plecând de la lățimea construcțiilor de pe malul canalelor, practic a mărimii accesului la calea de transport. Ca urmare, în timp, arhitectura Amsterdam-ului a început să arate așa cum o știm astăzi (cladiri înalte și înguste).

 În Grecia, impozitul pe clădiri este mult mai mare odată ce construcția este finalizată. Rezultatul este că multe cladiri rezidențiale, sedii de firme sau spatii care servesc unor mici afaceri private (pensiuni, restaurante, ateliere auto, etc), sunt lăsate în mod deliberat nefinalizate, cu armatura (fierul beton) ieșind din planșeul de la ultimul nivel sau cu etaje întregi rămase la nivelul structurii de rezistență, în timp ce acoperișul este finalizat și restul cladirii este funcțională.

    Ca să nu rămîneți în minte din toată această documentare cu un exemplu de adaptare creativă la taxare, am identificat câteva povești de succes de guvernare locală pro-activă, prezentate de mass-media românească și străină :

Comuna Ciugud, jud Alba – Primarul Gheorghe DAMIAN, câteva firme, asociații și diverși localnici au reușit să atraga 16 milioane de euro pe proiecte cu finanțare nerambursabilă. Cei trei mii de oameni trăiesc cel puţin la fel de bine ca la oraş. Au canalizare, apă şi gaz, iar drumurile sunt asfaltate.

Comuna Pădureni jud Vaslui – comuna cu piscină, teren de sport cu nocturnă, muzeu al satului şi parcuri rustice, este condusă de peste 26 de ani de un învăţător.

O scalare a satisfacției cetățenilor privind serviciile publice (acestea fiind până la urmă rezultatul aplicării unor politici publice locale sectoriale) din municipiile reședință de județ, prezentată sub formatul unei harți interactive, poate fi consultată pe site-ul Institutului de Politici Publice – IPP http://www.ipp.ro/harta/ – unul dintre ONG-urile cele mai implicate și active din societatea civilă românească (în problematica administrației publice, drepturilor omului, transparenței și statului de drept, etc), a carui misiune declarată și urmărită sistematic este “să sprijine un proces transparent și eficient de elaborare a politicilor publice în România”.

De cele mai multe ori, frânturi sau formule adaptate ale unor politici locale occidentale (majoritatea europene sau americane, mult mai versate în acest exercițiu), sunt “importate” în comunitățile locale românești, greu de spus cu ce rezultate, întrucît nu există statistici publice de monitorizare sau evaluare periodică. Aceste inițiative sunt totuși de încurajat, aducând oricum ceva mai mult decât politicile autohtone, aproape inexistente, importul (fie el și parțial), de know-how profesionist fiind de preferat unei improvizații bine-intenționate de polită locală, dar făcută de amatori. Pentru a nu pleca chiar de la zero, internetul oferă astăzi suficiente resurse, așa că avem de unde și ce învăța, într-o mulțime de domenii, doar să vrem și să fim suficient de selectivi în a accepta modele validate în timp și în viața reală.

CONCLUZII

În România există suficientă informație și exemple pentru a putea adresa o problemă sau oportunitate locală printr-o politică locală.

Prin abordarea ei pragmatică dar în același timp analitică, o politică publică locală poate fi soluția optimizată la orice problemă majoră a comunității. Simpla comparare între cateva soluții alternative și urmărirea rezultatelor aplicării celei alese (împreună cu experții și ceilalți actori consultați), este un salt calitativ față de decizia bugetar-restrictivă sau cea semi-politică, ambele criticabile public indiferent de eficiența lor.

Adoptarea unei PPL reprezintă un angajament al guvernării locale față de cetățeni, față de ceilalți parteneri locali (societatea civilă, mediul de afaceri, alți stake-holderi), față de generația viitoare, este până la urmă o dovadă de leadership comunitar și de responsabilitate socială.

Elaborând o PPL, aleșii locali, administrația locală, arată că le pasă cu adevărat de oameni, că sunt deschiși și sensibili la feed-back-urile din stradă, că acceptă provocările. O propunere de PPL este primul pas de la competență spre performanță în guvernarea locală.

Chiar la finalul anului 2018, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) a organizat 16 sesiuni de instruire pentru personalul responsabil cu implementarea Strategiei Naționale Anticorupție (SNA) 2016 -2020 de la nivelul administrației publice locale.

Cele 16 sesiuni au fost susținute de reprezentanți ai Direcției Integritate, Bună Guvernare și Politici Publice (DIBGPP), structură responsabilă cu coordonarea și monitorizarea implementării prevederilor SNA 2016-2020 la nivelul administrației publice locale. Peste 400 de persoane, responsabili SNA din cadrul primăriilor și consiliilor județene aferente celor 8 regiuni de dezvoltare ale României, au participat la cursurile desfășurate în municipiile Brașov, Constanța, Cluj-Napoca, Iași, Suceava, Oradea, Craiova, Timișoara și București.

Cei prezenți au fost instruiți cu privire la legislația în domeniu și la etapele specifice implementării prevederilor SNA 2016-2020 la nivelul autorităților administrației publice locale, respectiv:

• aspecte privind operaționalizarea SNA
• modalități de identificarea a riscurilor de corupție și a măsurilor de remediere a acestora;
• elemente necesare elaborării planului de integritate la nivelul instituției;
• întocmirea raportărilor periodice necesare monitorizării centralizate realizată de MDRAP la nivel național.

În cadrul sesiunilor au fost dezbătute studii de caz relevante în domeniul integrității, au fost efectuate exerciții specifice tematicii și au fost prezentate exemple de bune practici identificate în procesul de monitorizare al SNA 2016-2020 la nivelul administrației publice locale în anii precedenți, care urmează a fi incluse în Harta bunelor practici, instrument interactiv dezvoltat de MDRAP.

Pe parcursul celor 16 sesiuni de instruire a fost subliniată necesitatea promovării tuturor exemplelor de bună practică și a aspectelor pozitive din propria activitate, pe toate canalele de comunicare, acestea putând constitui atât soluții binevenite pentru alte administrații, cât și vectori pentru îmbunătățirea percepției cetățenilor cu privire la activitatea administrației locale.

EUPAN este o reţea informală a practicienilor din administraţia publică din statele membre ale Uniunii Europene, din Comisia Europeană și din statele cu statut de observator, care are un impact semnificativ asupra initiaţivelor administraţiei publice din fiecare ţară. Rețeaua este organizată în jurul unor domenii de interes prioritare, precum managementul resurselor umane și dezvoltarea organizațională, inovarea și livrarea serviciilor publice, dar este deschisă și altor aspecte specifice administrației publice, cum ar fi implementarea reformei administrației publice, guvernarea deschisă etc.

Totodată, EUPAN este un forum propice schimbului de informaţii, de experienţe şi de bune practici, care permite formarea unei perspective comparate a reformelor şi măsurilor de modernizare a administrației publice din statele membre, astfel încât acestea să poată promova strategii şi măsuri similare, care să permită o dezvoltare şi o evoluţie unitară şi coerentă pe întreg cuprinsul Europei ca răspuns la provocările comune în domeniu.

Obiectivul principal al EUPAN este acela de a face cooperarea dintre administrațiile publice europene mai relevantă, mai concentrată și de a livra rezultate clare cu scopul de a găsi o modalitate eficientă de selectare a temelor de interes pentru o agendă comună, în conformitate cu prioritățile statelor membre și ale Uniunii, luând în considerare actualele evoluții și teme din agenda publică.

În cadrul Reţelei Europene de Administraţie Publică (EUPAN), din care face parte şi  ANFP, a fost realizat, pe perioada exercitării Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către Austria, studiul Noi modalităţi de lucru în administraţia publică.

În contextul în care fenomenul digitalizării influenţează tot mai mult viaţa cotidiană sub diverse aspecte şi în special modalităţile de lucru, acest studiu îşi propune să prezinte publicului larg rezultatele unei analize asupra noilor modalităţi de lucru implementate la nivelul diferitelor administraţii publice.

Direcţia Generală pentru Serviciul Public şi Inovare Administrativă din cadrul Ministerului Federal pentru Serviciul Public şi Sport din Austria a gestionat realizarea acestui studiu, în colaborare cu Universitatea din Viena şi Universitatea din Graz.

Având la bază contribuţia membrilor reţelei, care au fost implicaţi în realizarea cercetării, studiul explorează principalele tendinţe în ceea ce priveşte gestionarea muncii, atât din perspectivă organizaţională cât şi legală.